
Studiu de caz 1
Pacientul D.T. s-a prezentat la Centrul de Medicină Hiperbară Constanţa la data de 13.08.2010 pentru a începe prima serie de tratament, cu următorul diagnostic:
PARALIZIE CEREBRALĂ FORMĂ HIPOTONĂ, EPILEPSIE SIMPTOMATICĂ, ENCEFALOMALACIE MULTICHISTICĂ, RETARD PSIHOMOTOR SEVER.
La data începerii tratamentului, pacientul era integrat într-un program complex de kinetoterapie şi logopedie, asociat altor terapii comportamentale. În urma evaluării clinice, am constatat următoarele:
-pacientul nu verbalizează decât monosilabic cuvinte simple, dar înţelege anumite lucruri din ceea ce i se transmite;
deficit major de echilibru;
-deplasarea în picioare nu era posibilă, mergea doar susţinut de ambele mânuţe; singur se deplasa doar de-a buşilea.
Pe data de 13.08.2010, pacientul D.T. a început tratamentul de oxigenare hiperbară după schema recomandată de către ECHM (Comisia Europeana de Medicină Hiperbară) – TS 240/90, însoţit de mama sa V.T. Terapia s-a desfăşurat fără complicaţii, deşi pacientul a suportat cu greutate masca. Cele 15 şedinţe de oxigenare hiperbară au avut loc zilnic în perioada 13-27.08.2010.
După seria şedinţelor de oxigenare hiperbară, pacientul D.T. a continuat schema de recuperare în centrul din Buziaş unde a efectuat terapie Vojta, şedinţe de logopedie şi gimnastică tradiţională. Apoi au urmat alte serii la Băile 1 Mai unde a efectuat terapie comportamentală, logopedie, masaj, băi de lumini. Reîntors acasă, pacientul D.T. este înscris la cursurile unei gradiniţe speciale unde parcurge intensiv şedinţe de logopedie şi kinetoterapie.
Principalele îmbunătăţiri observate după evaluarea specialiştilor, post tratament de oxigenare hiperbară sunt:
- îmbunătăţiri la nivelul atenţiei, pacientul fiind mult mai receptiv şi prezent la tot ceea ce este în jurul său;
- aspect mult îmbunătăţit la nivelul socializării, dar şi la nivel cognitiv, pacientul înţelegând tot ceea ce i se comunică.
- în urma evaluărilor neurologice, în examinarea EEG încă apar modificări, însă mult reduse în intensitate şi frecvenţă, decât înaintea tratamentului de oxigenarea hiperbară. Crizele epileptice s-au redus la simple scuturături, fapt insesizabil de cele mai multe ori.
Cel mai important progres pe care pacientul D.T. l-a înregistrat la scurt timp după tratamentul de oxigenare hiperbară, urmat de seria recuperărilor, după aproximativ o lună şi jumătate de la plecarea din Constanţa este faptul că merge singur, fără a mai avea nevoie de sprijin, achiziţie atât de aşteptată de către terapeuţi, dar şi de familie. Accesând link-urile puteţi viziona progresul major realizat de pacientul D.T.