Terapia KIT’s reprezintă o terapie cognitiv-comportamentală adresată micilor pacienţi diagnosticaţi cu tulburări din spectrul autist sau întârzieri globale în dezvoltare.
Această metodă terapeutică presupune o îmbinare a activităţilor destinate îmbunătăţirii motricităţii grosiere şi fine – capacităţi cu rol major în dezvoltarea globală a copilului, cu elemente de psihostimulare, kinetoterapie şi de logopedie structurată adaptată copiilor cu deficite de atenţie şi tulburări pervazive de dezvoltare.
Motricitatea grosieră implică folosirea grupelor musculare mari, care coordonează mișcarea membrelor, susținerea capului și a trunchiului.
Motricitatea fină implică o capacitate crescută de coordonare și de precizie a mișcărilor și se obţine mai lent. Comportamentul motor fin se dezvoltă prin activităţi de prindere şi manipulare a obiectelor. Manipularea obiectelor este influențată de gradul de maturizare psihomotorie, de experiențele motrice trăite de copil și de caracteristicile de îndemânare.
Dezvoltarea motricităţii fine se află în legătura directă cu dezvoltarea vorbirii (a pronunţiei şi a limbajului) şi a gândirii, contribuind, de asemenea, la formarea inteligenţei. Pentru a avea un rezultat pozitiv, dezvoltarea motricităţii fine trebuie să fie continuă şi sistematizată. Motricitatea fină la copilul preşcolar cu cerinţe educative speciale, prezintă deficite legate de precizie, supleţe, forţă, echilibru şi coordonare.
Psihomotricitatea este considerată o funcție complexă, o aptitudine care integrează atât aspecte ale activității motorii cât și manifestări ale funcțiilor perceptive. Psihomotricitatea nu se referă doar la activitatea motorie, ci implică și manifestări ale funcțiilor perceptive și intelectuale.
Jocurile concepute în scopul dezvoltării motricităţii au rolul de a-i ajuta pe micuţii pacienţi să dobândească abilităţile de autoservire. Aceste jocuri și activități trebuie îmbinate, astfel copiii le vor percepe ca pe o joacă și nu ca pe o activitate obligatorie, pe care sunt nevoiți să o ducă la bun sfârșit.
Achiziţia acestor abilităţi îi va ajuta să se descurce singuri, devenind astfel autonomi, cu o mai mare încredere în sine.
Dotările excepţionale ale cabinetului de kinetoterapie permit dezvoltarea unor exerciţii complexe ce pot fi efectuate de către micii pacienţi, scopul acestei metode fiind stimularea motivaţiei acestor pacienţi pentru inter–relaţionare în primul rând cu terapeuţii, apoi cu familia şi chiar cu alţi copii.
În aceste cazuri, kinetoterapia nu este o terapie menită să corecteze deficite motorii, ci de a îndrepta atenţia pacientului către socializare, pregătind terenul pentru o terapie comportamentală, complexă şi logopedie structurată, parte integrantă a conceptului KIT’s.
Elementul esenţial al acestei metode terapeutice este abordarea pluridisciplinară care presupune îmbinarea tehnicilor de recuperare astfel încât micul pacient beneficiază de o recuperare dedicată tuturor nevoilor sale, în cadrul aceluiaşi concept.